marți, 29 ianuarie 2008

Glamour, glamour...

Fetele de la GLAMOUR mi-au pus două întrebări la care a trebuit să răspund în scris, prevalîndu-mă de funcţia de Redactor Şef Adjunct la PLAYBOY. La alte întrebări au mai răspuns Mihai Dobrovolski, Cătălin Matei şi Mihai Ghiduc şi astfel s-a pus de un material de tip testimonial. Pe ale mele, le redau mai jos, aşa cum le-am răspuns.
Ele au apărut în numărul pe februarie al susnumitei reviste pentru femei.

"1. Cum il fac pe un tip care imi place sa ma invite in oras?

După cum şi peştera hoţilor lui Ali Baba funcţiona după principiul parolei rostite corect şi hotărît, şi bărbaţii au parole şi cuvinte cheie de a căror eficienţă veţi fi mirate. Mintea unui bărbat e atît înspăimîntător de simplă cînd vine vorba de invitat în oraş, încît toate resorturile interioare care se screm la unison, dramele deciziei dublate de insomnii rebele şi petalele smulse meditativ margaretei sînt poveşti de adormit copiii. E suficientă colocaţia “sex oral” sau – de ce nu? tot nu vă costă nimic - “sex total” şi urechea mascului se ciuleşte a invitaţie în oraş. În altă ordine de idei, femeile în pas cu vremea ar trebui, de asemenea, să fie la curent cu ultimele tendinţe în materie de bărbaţi. E clar că industrializarea furibundă, găurile din şosete şi din stratul de ozon precum şi diversele noxe ne-au zdruncinat atît de mult masculinitatea încît dilemele ne sînt mai mari ca niciodată. Ne bucurăm ca nişte copii cînd sîntem invitaţi în oraş de gagici (şi plătesc ele!), avem unghiile date cu lac incolor, ne cîntărim şi deprimăm în fiecare dimineaţă, folosim măşti hidratante şi n-am mai dărîmat de multişor tencuiala vecinilor cu tăblia patului. În Japonia, idealul de frumuseţe masculină este un tip famelic, emaciat, (maximum 65 kg!) cu blugi cu talie joasă şi tunsoare în trepte. Fetele, în schimb, sînt bine dezvoltate, trupeşe şi guralive şi nu li se pare nimic anormal că iubiţii lor încep să fie mai mici decît ele şi să le împrumute hainele din şifonier. De exemplu, Lad Musicians, firma de ţoale a designerului nipon Yuichi Kuroda nu ţine măsuri pentru bărbaţi mai grei de 63 de kg. Ghiciţi cine pe cine invită în oraş, la Tokyo! Aud?


2. Cum pot sa imi dau seama ca am de-a face cu un aventurier?

De obicei, acest adevăr trist iese la iveală cînd e prea tîrziu, himenul e franjuri, iar materialele compromiţătoare foto+video sînt pe cardul lui de memorie. Dacă ţii, însă, cu tot înadinsul să afli adevărul gol-goluţ, într-un stadiu intermediar, poţi proceda în felul următor: să zicem că hăndrălăul pe care îl bănuieşti de gînduri ascunse face duşul postcoital. Totul e roz, orgasmele s-au înşirat ca mărgelele pe aţă şi omul a fost şi atent la postludiu, deşi, cu mîna cu care te încolăcea, butona la tv pe şestache. Se ia o sticlă de vodcă, una de vin şi una de bere, se amestecă cele trei licori şi se obţine un soi de sangria a sincerităţii care poate fi înnobilată cu bucăţele de măr sau cubuleţe de portocale, scorţişoară şi alte ierburi, după imaginaţie. Se scrumează cam 2-3 ţigări în bolul respectiv, mestecînd tot timpul pentru omogenizare. Se pot rosti şi diverse descîntece, din cărţi de profil, pentru sporirea efectului. Cînd impostorul iese din baie fredonînd degajat (de exemplu, „Big girls, you are beautiful”), a se întîmpina cu o halbă din susnumita licoare. Cum nu vrea să bea? Ce fel de femeie sînteţi dvs? A! Puteaţi să-l convingeţi mai uşor înainte de partida de sex? Păi aşa ziceţi! Nici o problemă, încercaţi în momentul pe care îl consideraţi cel mai prielnic. Principalul e ca omul să bea între 1 şi doi litri din poţiune, pentru ca sinceritatea să fie maximă. După îngurgitare, o să înceapă să dea ochii peste cap şi să deschidă gura ca peştele. Nu intraţi în panică! E efectul vălului de sinceritate care l-a pălit şi, cu ultimele rămăşiţe de luciditate, îşi dă seama de dezastru. Acum intraţi în scenă dvs, doamnă, cu replica următoare, rostită în faţa ochilor lui, ca să vă poată citi buzele în caz că nu mai aude: „Gelule, eşti un aventurier, mă?”. Răspunsul va fi unul sincer."

Niciun comentariu: